Primul fulg de nea

Primul fulg de nea

     Priveam spre cerul alb,dar senin,in sus de tot,si simteam ca zbor spre varful celui mai inalt munte de nor.Simteam incet,desi usor,ca si cand as fi primit niste aripi de inger transparente ,ca o pelerina magica,ce ma facea sa zbor,si usor sa ma asez in patul meu moale si pufos din nori.Ma acopar cu plapumioara alba ca zapada si inchid pleoapele grele.Zambetul de pe buzele rosii se stinge la culoare,culoarea obrajilor aluneca ,iar parul negru ca pana corbului cade incet pe fata-mi palida.

     Dar ,la inceputul noptii,ceva rece ca gheata a facut un popas pe obrazul meu.

      Era semn ca fiind primul fulg de nea.

      Primul fulg de nea a pus o amprenta pe sufletul meu si pentru un moment l-a inghetat.

    Asteptam acest moment,dar nu sa vina pe neasteptatelAtingandu-l ,am simtit zapada in suflet,dar si mirosul sarbatorilor.

  Mirosul merelor,a nucilor si colaceilor impletiti ca spicul de grau,zaharul ars de pe fursecuri,scortisoara,si ciocolata fierbinte ce ofileste fulgii.

   Dar bucuria mea era tot mai mare cand ma apropiam de casa.Frigul a inghetat geamul,si se vedeau doar luminitele multicolore ale bradului,focul din semineu,caldura dragostei din familie si rasetele copiilor zglobii.......