O zi ploiasa de toamna
Deschid cu greutate ochii de parca picaturi mari de plumb imi apasa pleoapele.Somnul nu vrea inca sa-mi plece din gene si atunci,cand aud ploaia care bate in fereastra,imi explic de ce dimineata asta e parca prelungirea nefireasca a noptii.
Ploua de azi noapte in rafale de parca vara isi da o data cu ploaia asta ultima suflare.Din cauza norilor plumburii nu se mai vede nici urma de razadin soarele,cu cateva zile in urma stralucitor.Stropi de ploaie reci cad vertical pe asfalt,abatand petale de flori,biciuind copaci,rotind intr-un cerc stramb ultimele frunze desprinse din copaci.Pamantul imbibat cu ploaia rece da impresia inceputului de potop caci musteste de apa.Nici urma de speranta din partea cerului:e tot gri-cenusiu,iar norii odinioara albi si pufosi s-au razvratit si ei impotriva verii ce tocmai a plecat si tin in doliu de-o saptamana incheiata intreaga natura.
Cu siguranta o ploaie ce nu mai conteneste,nu face decat sa ne faca melancolici sa cautam intr-o astfel de zi bucuria dinauntrul fiecaruia din nou,compensand astfel tristetea din picaturile de ploaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu