Mereu ca

Mereu ca... 

Mereu neatinse erau.Mereu ca niste amalgamuri de sentimente.Mereu ca furtunile in desert.Mereu ca soarele dupa ploaie. 

 De ce era mereu? 

Se cutremura pamantul,stancile pierdeau sudoarea valurilor,oceanul era disperat,mereu ca nisipul insetat de scoica straina adusa de un curent puternic.Cerseau mereu norii putine lacrimi pentru natura,pentru strainul lor soare,ce sosotea cu marile si oceanele.Mereu nespuse ganduri traiau adanc,intr-o petera nesatula de lilieci si insecte"exotice".Respirau adanc si setea de oxigen le marea starea de disperare. 

Albastrul de pe fundul marii insetat de alge se schimba in cenusiu,nepatruns in nisip,se dezlipea de-o stanca si savura aroma unui val spumos.Un peste colorat priveste incrucisarea algelor,priveste o scoica desfacuta,crapata....durerea ii e profunda...se vede ca e sparta,valuri energetice au trantit-o-n stanca. 

 Mereu ca niste sentimente spulberate... 

Erau mereu...