Pagini uscate

 Pagini uscate

    Paseam pe covorul cenusiu batut de praful gros ca scoarta de copac,si intind mana palida ca ceara si deschid usa neagara ce ducea spre pod.Intrand acolo am observat cum culoarea cenusie si-a pus amprenta pe intreaga incapere.

    Mirosul era inchis si sufocant,podul parea vechi,de sute de ani.Podelele erau maro cu praf si putin umede de la ploaia ce se chinuia sa patrunda prin tabla acoperisului,dar nu avea cum,si la fiecare pas facut pe ele scartaiau ,iar amprenta papucului ramanea si se vedea precum niste stafii ce se ridicau in aer si pluteau.Geamurile nu aveau incuietori,erau stricate,iar perdelele erau roase.Becurile erau sparte,si totul era negru-cenusiu si foarte pustiu.Sub patul vechi si ruginit era o lada veche,verde inchis cu smaralde pe ea.Acolo se aflau amintirile:pozele,caietele,cartile groase,totul….

    Cautand un album,am gasit un caiet,care de fapt nu era chiar un caiet…

    Era mai mult  o invelitoare fara foi,pentru ca paginile erau uscate,de vechime,iar cotorul era ros,probabil de soareci.Bunica a uitat ca mai exista asa ceva in pod.