Ionut...,raza de lumina

Stii .. ma gandesc cateodata ce s-ar intampla daca tu n-ai fi langa mine . S-ar mai intampla atatea lucruri frumoase in viata mea ? Ar mai putea cineva sa ma faca sa radiez fericire ? Sau sa iubesc cu tot sufletul meu ? Cred ca fiecare lucru se intampla cu un motiv , de aceea tu esti motivul tuturor bucuriilor mele . Esti unicul care m-a facut vreodata sa simt ce simt acum , atatea sentimente intr-un suflet asa mic . As vrea sa ai pentru o zi inima mea sa bata in locul alei tale sa simti ce simt eu pentru tine , sa vezi cum te vad , sa auzi cat te iubesc eu pe tine . O singura persoana care m-a facut sa fiu atat de fericita intr-un timp atat de scurt , incat nici nu realizez ca e adevarat . Dar e cat se poate de real , sunt atat de fericita ca iubesc si sunt iubita incat as fi in stare sa merg in orice coltisor de lume sa scriu ca iubesc . Chiar nu exagerez deloc in ceea ce scriu aici .. am scris tot din inima pentru tine , pentru ca iti multumesc ca ma faci sa fiu fericita in fiecare secunda care trece .. Imi doresc ca inceputul povestii noastre sa continuie la fel de frumos ca pana acum , sa existe aceeasi dragoste ca in prima zi , pana in ultima clipa . Pentru ca tu reprezinti centrul universului meu , cel care imi arata 1000 de sensuri ale iubirii , fiecare diferite dar la fel de puternice . Sper ca in viitor sa citim lucrurile astea impreuna , sa vedem tot asa relatia asta , sa simtim aceleasi lucruri si sa fim la fel de fericiti , chiar imi doresc asta . Pentru ca tu ai fost unicul si singrul care a indraznit sa-mi arate ce inseamna sa iubesti cu adevarat fara nicio retinere , cu toata inima si tot trupul . Tu esti singurul , pe care atunci cand il vad am fluturasi in stomac , o emotie ca la prima intalnire si primul sarut cu tine , atunci seara . Pentru ca emotia care mi-o transmiti atunci cand esti langa mine e mai puternica decat orice , asta ne conecteaza , ne uneste , iubirea . De fiecare data cand te vad parca te vad pentru prima data , pentru ca simt tot la fel de intens sentimentele pentru tine , ca la prima intalnire .. ele au ramas neschimbate .

Ai ochii caprui ca doua migdale coapte,trupul sculptural si umed ca in ploaia de noiembrie.Zambetul tau cald ma absoarbe,mangaindu-mi pleoapele Astept un minuscul raspuns din partea ta,ca sa-ti pot savura visele!

Licurici sunt,dar am mai fost....?

Licurici sunt,dar am mai fost? 

Eram mic,si vedeam cum viata  curge in flacari,pe firele minuscule si fine de iarba proaspata, in adancul unei paduri intunecate cu o singura pata de lumina.Ma prefaceam ca un neastamparat de doi bani,ce nu avea curaj sa patrunda in conul unui fluture sa guste o firmitura de mancare.Pieptu-mi fremata de culoare,asa zis ochii mei se inecau intr-un mic mister. 

 Precum greierele,recunosc sunt turbat de lenes,abia reusesc sa mai stralucesc noaptea...Ce pot sa spun..Nimic. 

Podoabe de zahar ca niste piramide uriase ,ce pentru mine nesimtitul,erau doar niste puncte albe. 

Of,luciditatea asta nebuna ma mananca de viu;nu reusesc sa-mi revin de cand o voce mi-a spus: 

Esti orb si nu esti tu,ai fost dar nu vei mai fi! 

Speriat de atata cruzime ,violenta si ura,disperat de timpul care trece ca nebunul ma intreb de ce sunt acum si nu am mai fost sau am mai fost?! 

Cred ca sunt nebun,prea nebun dupa fiinta mea.Recunosc ca uneori ma prabusesc in tacere. 

Oare de ce sunt asa de orb? 

Oare de ce nu sunt eu cum am mai fost? 

.....Mereu am crezut ca sunt doar eu.Dar nu!Mereu am fost altcineva!Un al doilea eu! 

De ce ?

Pentru ca nu ma interesat niciodata de unde vin,prin ce trec,ce fac. 

Sunt nebun de mine! 

In adancul sufletului meu sunt imagini...imagini pe care le iubesc si ma ajuta sa privesc inainte si sa am incredere ca totul va fi bine pana la urma...Chiar daca nu stiu :Ce am mai fost.

E doar in suflet...

E doar in suflet... 

Ma dezinhib...mirosind buzele tale a primavara...paru-ti miroase a ghiocei...de azi toamna pastra in suflet mirosul florilor de tei... 

Miroase a primavara-n vai...si a alte flori de....levantica?! 

Miroase a...sufletul tau...ce l-am incins in crang aseara...Miros...campiile de noi,si lunci si vai.Izvorul arde...si mi-as spala in el,cele,cateva pacate.Izvorul copilariei noastre... 

 Miroase a nori,vin peste noi...si tuna.Miroase a furtuna ce am scris-o ieri,si am s-o public doar maine...Miroase a cosite angelice si-a ochi patrunzatori ca ai tai;Miroase a ger,a nameti,si-a inghet cand tu pleci... 

Eu?!A  ce miros eu,primavara asta?Miros a dragoste,primavara mea,miros a soapte,a priviri intense,noi doi sub clar de luna nebuna. 

Rasarise doar pentru noi,luna,eclipsase soarele,mai stii ghioceii? 

Gemeau sub noi,sub iubirea noastra.Miroase a curat si a proaspat,ca-n fiece luna.Miroase a mine...nebuna.Alerg prin primaveri,prin toate,le-as da inapoi,sa te ajung,sa-ti fiu mai aproape.Da, miroase reavan a ziua mea.De aproape,miroase... 

Tu? 

Mirosi a tinerete primavara mea.A primaveri adunate-ntr-o banca,in palatul de clestar.Tu esti stapanul,primavara asta-n care se anunta dezastre,pe tarm ori pe mare.Ieri inca mirosea a complice,a noi.A fecunditatea ce ne provoaca teama,a noi doi impreuna. 

Tu si cu mine.Eu fara tine. 

Punct. 

Si,de la inceput. 

E primavara.Spun inceputul.Sunt ghiocei,imi place sa ascult cum canta fosnetul frunzelor ce abia se dezvolta.Canta pace,canta a noi,la inceput.Primavara mirosi a inceputuri de noi forme,culoare si parfum. 

Mereu ca

Mereu ca... 

Mereu neatinse erau.Mereu ca niste amalgamuri de sentimente.Mereu ca furtunile in desert.Mereu ca soarele dupa ploaie. 

 De ce era mereu? 

Se cutremura pamantul,stancile pierdeau sudoarea valurilor,oceanul era disperat,mereu ca nisipul insetat de scoica straina adusa de un curent puternic.Cerseau mereu norii putine lacrimi pentru natura,pentru strainul lor soare,ce sosotea cu marile si oceanele.Mereu nespuse ganduri traiau adanc,intr-o petera nesatula de lilieci si insecte"exotice".Respirau adanc si setea de oxigen le marea starea de disperare. 

Albastrul de pe fundul marii insetat de alge se schimba in cenusiu,nepatruns in nisip,se dezlipea de-o stanca si savura aroma unui val spumos.Un peste colorat priveste incrucisarea algelor,priveste o scoica desfacuta,crapata....durerea ii e profunda...se vede ca e sparta,valuri energetice au trantit-o-n stanca. 

 Mereu ca niste sentimente spulberate... 

Erau mereu...

O zi ploioasa de toamna

O zi ploiasa de toamna  

   Deschid cu greutate ochii de parca picaturi mari de plumb imi apasa pleoapele.Somnul nu vrea inca sa-mi plece din gene si atunci,cand aud ploaia care bate in fereastra,imi explic de ce dimineata asta e parca prelungirea nefireasca a noptii. 

   Ploua de azi noapte in rafale de parca vara isi da o data cu ploaia asta ultima suflare.Din cauza norilor plumburii nu se mai vede nici urma de razadin soarele,cu cateva zile in urma stralucitor.Stropi de ploaie reci cad vertical pe asfalt,abatand petale de flori,biciuind copaci,rotind intr-un cerc stramb ultimele frunze desprinse din copaci.Pamantul imbibat cu ploaia rece da impresia inceputului de potop caci musteste de apa.Nici urma de speranta din partea cerului:e tot gri-cenusiu,iar norii odinioara albi si pufosi s-au razvratit si ei impotriva verii ce tocmai a plecat si tin in doliu de-o saptamana incheiata intreaga natura. 

   Cu siguranta o ploaie ce nu mai conteneste,nu face decat sa ne faca melancolici sa cautam intr-o astfel de zi bucuria dinauntrul fiecaruia din nou,compensand astfel tristetea din picaturile de ploaie.

 Particule din noi...

Vreau să mă revărs cascadă în tine

Şi apoi să curg cuminte în infinitul ocean,

Să-ţi iubesc evidentul şi ascunsul,

Să-ţi iubesc străveziul şi opacul.

Vreau să ne amestecăm printre şoapte

Şi să ne descompunem treptat

Până la cele mai mici particule de iubire.